Consiliere parentală

EDUCAȚIA PARENTALĂ

          În sens larg, noțiunea de „educație parentală” se referă la calitatea de a „fi părinte”.

          Educația parentală este definită  drept comportament parental îndreptat spre binele copilului.

          Există 3 dimensiuni ale educației parentale:

         – Dimensiunea responsabilității parentale: A fi mamă sau tată nu este ceva intermitent. Este ceva pentru toată viața. Această dimensiune privește drepturile și obligațiile conform cărora orice adult devine custode atunci când are în grija sa un copil. Această responsabilitate îi conferă obligația de a oferi grijă, supraveghere și protecție.

         – Dimensiunea experienței parentale care „cuprinde elemente precum atitudini, credințe și valori parentale, satisfacție parentală, sentimentul eficienței parentale, stres și greutăți parentale, gânduri, deci dimensiunea cognitivă. În această dimensiune pot fi incluse nevoile, precum nevoia de a se simți ajutat, de a avea pe cineva alături (de obicei, soțul/soția), de a lucra cu cineva (de exemplu, specialiști), cu scopul de a face față sarcinilor impuse de creșterea unui copil. Această dimensiune include, de asemenea, și componenta afectivă (sentimentele care pun stăpânire pe o persoană atunci când își exercită rolul de părinte), care evocă, în mod direct, o experiență subiectivă.
         – Dimensiunea practicilor parentale: vizează toate faptele de ordin domestic, comportamentele relaționale și educaționale, pe care părinții le includ în viața de zi cu zi, pentru a asigura dezvoltarea copilului. Aceste numeroase fapte pot fi categorizate în următoarele 5 tipuri de activități: activități domestice (prepararea mesei, spălatul rufelor …), activități tehnice (reparațiile de zi cu zi, curățenia în casă…), activități de îngrijire a copilului (monitorizarea, timpul petrecut cu copilul, asigurarea spațiului de locuit…),  activități de îngrijire (hrănire, baie, îngrijire, reconfortare…),  activități educative și de socializare (dobândirea unor comportamente sociale, stimularea învățării…).Consilierii scolari  sunt chemați spre a interveni  pentru a sprijini și consilia părinții și, așadar, a preveni riscurile care pot fi induse de anumite forme de vulnerabilitate ce afectează familia (bio-psiho-social generat de factori sociali, medicali, culturali etc.).

          Suportul parental este o funcție vitală care ar trebui să ne preocupe deoarece exercitarea funcției de părinte este mai complexă decât în trecut, având în vedere complexitatea procesului de educare a copiilor și societatea deschisă în care trăim, iar modul de relaționare a generațiilor este defectuos, modelele educaționale sunt în mod constant afectate.